Cele mai simple lucruri, pentru noi sunt minuni! :)

Avem idealuri, dorinte, nevoi şi am vrea să le împlinim pe toate! Dar când vine rândul să o facem, conştientizăm că cele mai simple lucruri câteodată sunt minuni! Ziua de azi a debutat cu o evaluare a ceea ce am asimilat toată săptămâna, şi m-am gândit să o realizez altfel decât printr-o fişă sau o conversaţie. Aşa că, am săpat prin "grădina internet" şi am găsit o poezie care se referea exact la ceea ce urmăream eu să testez: corpul uman:

De cand am venit pe lume

Mi-a placut sa stiu de mine.

Azi am invatat, in fine,

Corpul meu din ce-i format!

In oglinda ma privesc

Si incep sa povestesc:

Am un cap rotund, vezi bine

Parul ce frumos imi vine!

Urechiuse foarte fine

Doua sunt - stie oricine

Un nas mic si o gurita

Si doi ochi de albastrita.

Vine-n continuare corpul

E legat de cap cu gatul

La corp am doua manute

Potrivite de grasute

Si mai am doua picioare

Tare-s bune la miscare!

Ei, acesta-i corpul meu

Sa-l invat nu a fost greu!

Am urmărit cât de uşor se produce achiziţia versurilor având în vedere cele studiate de noi! Şi am constatat că, dat fiind faptul familiarizării copiilor cu informaţiile conţinute de versuri despre corpul uman, ei au reşit să reţină într-un timp record versurile acestei poezii! Am fost ajutaţi şi de un invitat surpriză, "Bombonel" care s-a prezentat el însuşi pe versurile acestei poezii! Copiii au venit şi ei pe rând să îl prezinte.

 

 

Să revenim la lucrurile simple... Cât de complicat poate să fie înşiretatul unui papuc??? Vă spun eu: apropape la fel de complicat  ca săvârşirea unei minuni! Am petrecut azi mai bine de jumătate de oră încercând, explicând şi pe orice cale aş fi luat-o mi-am dat seama că azi nu am făcut decât să ne familiarizăm cu papucul şi şiretul!!! Munca noastră va continua şi mâine şi nu ne vom lăsa până nu vom reuşi(am învăţat asta de la copii), pentru că azi am simţit că numai o Flavia nu a fost de ajuns, azi aş fi vrut să pot fi măcar în 34 de locuri de-odată! Şi-atunci m-am gândit că, uitându-mă la funda unui şiret, îi pot vedea frumuseţea, perfecţiunea, utilitatea, dar niciodată nu văd câtă muncă se află în spatele ei!!!??? Oare cu câte lucruri nu procedăm la fel, oare cât de des ne lăsăm furaţi de frumuseţea lucrurilor, negândindu-ne că trebuie să mulţumim cuiva pentru că ne-a învăţat să le înfăptuim!!!??? Mulţumesc părinţilor pentru efortul depus în realizarea materialelor! Mi-aţi umplut inima, iar copiilor timpul în mod eficient! Sunteţi grozavi şi de neînlocuit!

 

 

 

 

 

Nu a fost uşor, dar temelia e acum puternică, iar mâine vom putea trece mai departe! Poate ne mai ajutaţi şi acasă, copilul cu un papuc, părintele cu altul şi să lucraţi în paralel. Astfel îmi veţi da şansa, ca până la finalul zilei să reuşesc imposibilul de a fi lângă fiecare copilaş atât de drag sufletului meu...

Până una alta, să nu uităm! 

"Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri ce nu le vom vedea."John W. Whitehead

Universul corpului uman!

"Niciodată nu se ştie cine dă şi cine primeşte!"Am crezut dintotdeauna în asta, însă astăzi s-a adeverit mai mult ca oricând! De ce? Pentru că am învăţat azi de la copii că nimic nu se construieşte pe nimic, ca atunci când porneşti de la întreg, poţi învăţa mai uşor părţile lui, că întrega noastră învăţare se construieşte pe cunoştinţele noastre anterioare, că atunci când abordezi cu copiii subiecte de maxim interes pentru ei, rezultatele vin precum o avalanşă, că atunci când observă singuri descoperă lucruri la care nici nu îndrăzneai să speri, că nu tu, dascălul eşti atotştiutorul şi furnizorul de informaţii...! Am venit atât de bogată spiritual şi intelectual, manifestând faţă de copii o ascultare activă, încât aş avea nevoie de spaţii infinite pentru a va descrie totul...!
Dimineaţa noastră a început cu o retrospectivă a zilei de ieri, sub pretextul că Teodora a lipsit şi avea nevoie de informaţii pentru a nu se simţi străină de discuţiile noastre. Şi pentru că ne desfăşurăm activitatea într-o grădiniţă care ne ofera posibilitatea utilizării tehnologiei TIC startul zilei a fost dat de un filmuleţ de pe youtube "Universul corpului uman". Copiii au fost pur şi simplu absorbiţi de film, care a făcut apel la toate cunoştinţele lor anterioare, i-a motivat să aibă o atititudine pro-activă în activitate şi să îşi dorească mai mult! Cu ajutorul autobuzului magic am făcut o călătorie prin corpul uman unde am văzut sistemul osos şi sângele. Priviţi feţele copilaşilor dumneavoastră pentru a putea să gustaţi din bucuria lor!

Aşa cum este normal, după etapa de orientare în care copiii au făcut apel la cunoştinţele anterioare, dobândite pe diverse căi( discuţii cu părinţii, observări voluntare şi involuntare, cărţi, reviste, film de desen animat), a urmat etapa de achiziţii, etapă în care am realizat o exersare prin observare şi manevrare directă. Mi se pare extrordinar ca, în sfârşit, învăţarea să se realizeze după modelul constructivist, pornindu-se de la întreg, pentru ca mai apoi să descoperim părţile. Părerea mea este că atunci când copilul are acces doar la anumite informaţii pentru a ajunge la un tot unitar, când laşi copilul să vadă doar o parte şi nu întregul învăţarea nu duce la formarea de competenţe. Din acest motiv am pornit azi de la întreg şi mai apoi l-am descompus în părţi, oferindu-le copiilor un suport şi conducându-l spre un rezultat sigur. Astfel majoritatea copiilor au descoperit ca au un craniu, cutie toracică, oasele bazinului, humerus, femur şi tibie. Vârsta nu ne permite mai multe informaţii, dar noi credem că mulţi dintre cei mai mari decât noi nu cunosc atât de multe lucruri. Nu-i aşa că v-am făcut curioşi cum am reuşt noi să descompunem întregul??? Priviţi-ne!

Avem o coloană vertebrală

Avem un craniu

Avem cutie toracică

Asta ne-a plăcut cel mai mult

E întregul care ne-a ajutat să descoperim părţile

Activitatea de educare a limbajului s-a finalizat cu etapa de aplicare şi transfer, când am realizat singuri singurei un desen, reprezentând scheletul uman şi am colorat eticheta numelui pentru că fiecare dintre noi suntem unici, suntem un EU!

Şi pentru că suntem grupă mare şi avem 2 activităţi pe zi de acum, am avut timp să învăţăm cum se măsoară înălţimea şi cum să o comparăm. Aşadar, jocul didactic"El e mai înalt sau mai scund decât..." ne-a ajutat să stăpânim mult mai bine termenii "înalt" şi "scund"

 

 

 

 

 Jocul degeţelelor ne-a făcut ziua mai frumoasă, iar limba engelză a marcat finalul ei, amintindu-ne părţile corpului şi în altă limbă.

Noi ne-am simţit extraordinar azi la grădiniţă şi abia aşteptăm ziua de mâine. Pentru că avem două picioare care poartă o pereche de papuci, de cele mai multe ori cu şireturi, pentru joi ne-am propus să învăţăm să ne înşiretăm singuri. Pentru asta avem nevoie de ajutorul părinţilor care trebuie să aducă la grădiniţă un carton pe care se va desena conturul unei perechi de papuci, fiecare contur va avea 6 găuri şi vom mai avea nevoie de o pereche de şireturi pentru fiecare copil. Ataşez aici o fotografie care vă va ajuta să înţelegeţi ceea ce am descris mai sus:

Ajutaţi-ne si nu uitaţi niciodată că "un copil reprezinta punctul de vedere al lui D-zeu potrivit caruia viata trebuie sa continue!"Carl Sandburg