ÎNCEP CU UN ARTICOL FOARTE INTERESANT PE CARE L-AM GĂSIT PE INTERNET, ÎN PERIPLUL MEU DE PREGĂTIRE PENTRU SĂPTĂMÂNA ACEASTA, ŞI PE CARE DORESC SĂ ÎL ÎMPĂRTĂŞESC CU DUMNEAVOASTRĂ!
"Copilăria cuprinde prima şi cea mai importantă „ decolare” în marile zboruri ale unei vieţi omeneşti. In perioda copilăriei influenţele educative sunt hotărâtoare. Vârstele mici constituie baza dezvoltării personalităţii, preocuparea educaţiei de a interveni cât mai devreme în formarea şi dezvoltarea copilului. Şi ce loc mai potrivit decât grădiniţa putem găsi pentru îndeplinirea acestui scop nobil? Aici, departe de forfota şi apăsarea cotidianului, copilul intră într-un mediu cald, protector şi stimulativ, un mediu pe care îl putem asemui unei cărţi cu poveşti în care literatura, muzica, artele plastice, natura, mişcarea, socialul sunt într-un permanent dialog între ele şi, implicit cu copilul.
Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestăriile lui, fie că este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi. Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra conduitei lui. Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de un eveniment important pentru aceasta. Emoţiile pot fi pozitive şi negative. Cele pozitive apar atunci când ceea ce o persoană îşi doreşte corespunde cu ceea ce i se întămplă( bucurie, mulţumire) iar cele negative atunci când există o contradicţie între ceea ce i se întâmplă sau ceea ce obţine o persoană şi aşteptările ei( tristeţe, nemulţumire, dezamăgire, îngrijorare, furie, etc.)
Competenţa emoţională pe care o dobândesc copiii desemnează abilitatea acestora de a-şi gestiona propriile emoţii, precum şi de a recunoaşte şi de a se adapta la emoţiile celorlalţi. Pentru a favoriza o bună adaptare socială şi menţinerea unei bune sănătăţi mentale, copiii trebuie să înveţe să recunoască ce simt pentru a putea vorbi despre emoţia pe care o au(acest lucru fiind posibil în măsura în care copilul a început să aibă un anumit grad de conştientizare), trebuie să înveţe cum să facă o disociere între sentimentele interne şi exprimarea externă şi nu în ultimul rând să înveţe să identifice emoţia unei persoane din expresia ei exterioară pentru a putea în felul acesta să răspundă corespunzător.
Frecvenţa cu care copiii au fost implicaţi în limbajul emoţional are influenţă pe termen lung, favorizând dezvoltarea unor abilităţi mai bune legate de înţelegerea emoţiilor. Atragerea atenţiei copiilor la aspectele particulare ale comportamentului uman face posibilă dezvoltarea unei sensibilităţi faţă de diversele expresii emoţionale, cunoştinţele despre cauzele şi consecinţele comportamentului emoţional fiind mult mai bogate.
Abilităţile emoţionale înseamnă:
- a înţelege (a identifica cauza emoţiilor, a numi consecinţele emoţiilor)
- a exprima (a identifica propriile emoţii, emoţiile altora, a recunoaşte şi a le transmite mai departe verbal şi nonverbal, a diferenţia starea emoţională de exprimarea ei externă, a empatiza)
- a regla emoţiile (a folosi strategii de reglare a emoţiilor).
Dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor preşcolari este importantă pentru că ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi; pentru că ajută copiii să se adapteze la grădiniţă; pentru că previne apariţia problemelor emoţionale şi de comportament. Cadrele didactice, alături de părinţi sunt cele care contribuie la dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor prin trei modalităţi:
- prin reacţiile avute la emoţiile exprimate de copii;
- prin discuţii despre emoţii;
- prin experimentarea propriilor emoţii faţă de ei.
Modul în care educatoarele şi părinţii reacţionează la exprimarea emoţională a copiilor lor determină exprimarea sau inhibarea emoţiilor viitoare ale acestora. Expresivitatea noastră emoţională devine un model pentru copii , în ceea ce priveşte exprimarea emoţională."
Pentru că am observat dificultăţi de recunoaştere a unor stări emoţionale şi implicit de exteriorizare a lor, am decis ca azi să ne ocupăm de acest lucru.
Activitatea de educare a limbajului am desfăşurat-o prin metoda Mozaic, împărţind copiii în 4 grupuri de experţi, fiecare grup având de studiat o anumită stare emoţională(cauze, consecinţe, reacţii verbale şi gesturi), după care să ne comunice în propoziţii corect formulate ceea ce au studiat. Poate o să vi se pară puţin prea mult pentru vârsta lor, însă jocul, activitatea lor preferată a făcut ca totul să fie foarte simplu.
Ne-am numărat 1, 2, 3, 4, 1, 2, 3, 4 şi am trecut fiecare la grupul nostru. Ca să îşi dea seama ce stare emoţională vor avea de studiat, pe măsuţa fiecărui grup era aşezat un puzzle care reprezenta o anumită stare. Prima sarcină a grupului a fost aceea de a rezolva împreună puzzle-ul, după care să recunoască, prin verbalizare, starea emoţională a copilului din imaginea lui.
 |
| FURIE |
 |
| TRISTEŢE |
 |
| SUPĂRARE |
 |
| Suntem furioşi |
 |
| FERICIRE |
După ce fiecare grup a descoperit despre ce stare emoţională este vorba, au început discuţiile în grup şi au urmat expunerile din partea fiecărui membru.
 |
| Eu sunt trist atunci când sunt certat şi mă supăr... |
 |
| Eu ultima dată am fost trist din cauză că nu am putut veni la frădiniţă... |
 |
| Eu sunt tristă când mă cert cu colegii... |
 |
| Eu mă întristez când mă cerţi... |
 |
| Eu am fost furioasă când mama i-a cules Denisei cireşe şi căpşuni, dar mai bine nu ne mai amintim de asta! |
 |
| Eu mă înfurii când fratele meu îmi rupe jucăriile, iar atunci eu strig, îi iau jucăriile şi se înfurie şi el. |
 |
| Eu mă înfurii când mă zgârâie pisica, eu bat cu pumnul în masă şi tata o dă afară de supărare |
SUPĂRAŢII:
 |
| Pe mine mă supără când mami şi Flavia strigă la mine..Când sunt supărat nu vorbesc cu nimeni!. |
 |
| Pe mine mă supără când vine Bela la noi şi îmi strică somnul de frumuseţe. Când mă culc supărat, visez urât! |
 |
| mă supăr când mama îl ceartă pe fratele meu, când îmi spune să mă dau din calea ei. Când sunt supărată plâng şi asta mă ajută. |
 |
| Pe mine mă supără atunci când trebuie să mănânc ceva ce nu-mi place, iar atunci plâng... FERICIŢII: |
 |
| Mă face fericită gândul că eu, tati, mami şi surioara mea mergem la mare. Când sunt fericită zâmbesc şi le mulţumesc părinţilor mei |
 |
| Eu sunt fericită când mă joc cu Minnie şi o pup, când merg cu tata la ştrand. Atunci îmi vine să alerg la el şi să-l îmbrăţişez!!! |
 |
| Sunt fericit când mama mă duce la ştrand cu colacul şi o îmbrăţişez de bucurie. |
 |
| Sunt fericit când mami mă lasă să mă joc pe laptop şi când îmi cumpără îngheţată verde |
După ce copiii au exprimat cauze ale tristeţii, furiei, supărării şi fericirii lor, am încercat să ne exteriorizăm în acest sens. Am lăsat intenţionat starea de fericire la urmă pentru a rămâne pozitivi.
 |
| Eu mă înfurii când mama mă pedepseşte să stau în camera mea, deşi ştiu că asta e consecinţa faptului că nu ascult! |
Evaluarea activităţii a constat în atribuirea unor verbe, fiecărei stări emoţionale. O să fiţi încântaţi de ceea ce au descoperit copiii!
VERBE:
- FURIE: strigăm, batem din mâini şi din picioare, ne încruntăm, ameninţăm, vorbim urât, plângem
- TRISTEŢE: ne chinuim, oftăm, plângem
- SUPĂRARE: ne încruntăm, nu vorbim cu nimeni, plângem
- FERICIRE: sărim, îmbrăţişăm, sărutăm, facem declaraţii, chiuim, dansăm, plângem
Am subliniat intenţionat cuvântul plângem, deoarece copiii au constatat că este o reacţie care se regăseşte la fiecare stare emoţională. Iar ca să sedimentăm şi mai bine ceea ce am învăţat azi între grupuri, fiecare membru al unui grup, trebuia să ne spună ce a spus un alt membru al unui alt grup despre ceea ce îl face pe el vesel, trist, supărat sau furios, după caz, şi ce reacţii are la acea stare. Am fost foarte surprinsă să constat că toţi au ştiut să redea informaţiile spuse de colegii lor.
Pentru consolidare şi mişcare am ales să facem un joc pentru dezvoltarea abilităţilor emoţionale care se numeşte "Mersul emoţiilor". Eu am stat într-o parte a sălii, iar copiii în cealaltă. Câte doi, trebuiau să vină spre mine, mergând în funcţie de starea emoţională sugerată de înfăţişarea mea. Odată ajunşi la destinaţie, ei erau cei care le sugerau colegilor satrea, iar eu doar le şopteam care anume. Ne-a ajutat enorm să asociem stările cu reacţiile şi să le exteriorizăm. Priviţi!
Pentru că ne place atât de mult dansul, am aflat că şi muzica ne inspiră anumite stări. Am făcut un cerc şi am dansat, în funcţie de ceea ce ne transmitea muzica. Melodiile au alternat de la cele lente, romantice, la cele vesele şi ritmate. A fost extraordinar!!!!
 |
| Relaxareeeee |
Activităţile s-au încheiat, iar copiii s-au îndreptat, fiecare spre jocurile care le aduc starea de bine. Ce satisfacţie mai mare să vrem???
 |
| Nemo e fericit şi el, pentru că e cu prietenii lui, iar prietenii te fac întotdeauna fericit! |
